Copilăria durează toată viaţa
Cred că nu este copil care să nu fi zis, macar o dată, că abia aşteaptă sa fie "om mare". Asta mi-am dorit şi eu, iar acum că am crescut, refuz să fiu adult. Îmi aduc cu drag aminte de toate desenele copilăriei şi de canalul meu favorit, Cartoon Network. Cu ajutorul desenelor animate am dezvoltat o pasiune pentru limba engleză, ba mai mult, am învăţat-o.
Desenele pe care le urmăream cel mai des erau: The Jetsons, The Flintstones, Dexter`s Laboratory, Scooby Doo, Popeye Marinarul, Ciocănitoarea Woody şi Sailor Moon, dar preferatul meu a fost Peter Pan. Acest desene m-a marcat prin bunătatea lui Wendy, prin maturitatea de care a dat dovadă atunci când şi-a însuşit titlul de mamă şi prin dragostea pentru familie. Aceasta îşi iubea foarte mult fraţii şi a făcut nenumărate sacrificii pentru aceştia. Prin atitudinea lui Peter Pan, copiii observă că trebuie să fie mai atenţi atunci când comunică cu cei din jur deoarece unele lucruri mărunte pot răni interlocutorii, iar Ţara de Nicăieri, deşi este o ţară la care fiecare copil visează, povestea este presărată cu învăţături pentru cei mici şi aventurile prin care trec protagoniştii chiar trezesc interesul copiilor.
Cel mai mare regret este că nu se mai găsesc vechile animaţii, iar dacă aş vrea să le arăt viitorului meu copil, probabil va trebui să caut destul de mult pe internet până să dau de ele. Ca părinte, nu voi mai face aceeaşi greşeală, voi achiziţiona toate filmele care apar de acum încolo pe DVD sau bluray . Poate chiar voi începe o tradiţie în familie şi vor ajunge desenele animate să se transmită din tată-n fiu. Asta da moştenire, nu?
Iar când alegem filmele ar trebui să apelăm la mai vechii industriei, iar mie mi-au făcut cu ochiul colecţiile celor de la Empire Film, nu degeaba activează pe piaţă din `92. Aici găsiţi ambele variante de filme: pe DVD sau bluray, însă pe scurt, al doilea disc oferă o imagine mai bună şi un sunet mai clar.
După cum ziceam la începutul acestei "confesiuni". eu refuz să fiu adult, aşa că nu îmi este jenă să recunosc că am văzut majoritatea animaţiilor apărute până acum şi mă bucur ca un copil la fiecare din ele. Printre favoritele mele se numără Stă să plouă cu chiftele şi Stuart Little.
După cum ziceam la începutul acestei "confesiuni". eu refuz să fiu adult, aşa că nu îmi este jenă să recunosc că am văzut majoritatea animaţiilor apărute până acum şi mă bucur ca un copil la fiecare din ele. Printre favoritele mele se numără Stă să plouă cu chiftele şi Stuart Little.
Copilăria durează toată viaţa.
-Gaston Bachelard
***Acest articol a fost scris pentru Superblog ***
0 comments